Fruntea Ta e șiroită
De broboanele de sânge
Către ochiul care plânge...
Fruntea Ta e șiroită
Ca o boltă asfințită...
Noaptea nopții se revarsă
Ca o mantie de smoală
Peste lumea tot mai goală...
Noaptea nopții se revarsă
Căci Făclia este arsă...
Ruptă-i inima de mamă
Cu perdeaua sfâșiată
Spre intrarea liberată...
Ruptă-i inima de mamă
Să pășim lipsiți de teamă...
Fruntea Ta e strălucită
De splendoarea cea măreață
Ca un vis de dimineață...
Fruntea Ta e strălucită
Ca o boltă însorită...
Și pe frunte porți cunună –
Spinii slăvilor Luminii,
Dulcii-nsângerați rubinii...
O, pe frunte porți cunună,
Tu, pe fruntea Ta cea bună...
Amin.